Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci.
Vom visa un vis ferice,
Ingâna-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blânda batere de vânt;
Adormind de armonia
Codrului bătut de gînduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.
Comenteaza poezia in 10-15 randuri facand apel la miturile invate.
Dezlantuie-ti creativitatea!
PS: Nu s-au incheiat mediile la Romana!:)
joi, 29 mai 2008
miercuri, 7 mai 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)